De la începutul anului 2024, dronele ucrainene au atacat peste cincisprezece rafinării rusești și mai multe depozite de petrol, în primul atac masiv, susținut și de succes, al vehiculelor aeriene fără pilot (UAV) ucrainene asupra infrastructurii ruse. În același timp, dronele ucrainene au lovit fabrici siderurgice importante ale Rusiei lui Vladimir Putin.
Atacurile de amploare cu drone din Ucraina – amintește economistul Serghei Vakulenko, cu o experiență de 25 de ani în industria petrolului și gazelor, fost șef, până în anul 2022, al strategiei și inovațiilor la Gazprom Neft – au început în urmă cu un an, cu lovituri asupra Moscovei, inclusiv asupra Kremlinului.
În loc să provoace multe daune reale, principala lor realizare a fost să distrugă aparența de invincibilitate a Rusiei, să-i motiveze pe ucraineni și să aducă războiul în „curtea” moscoviților, rămânând, însă, evenimente izolate.
„În etapele anterioare ale războiului, Ucraina și-a concentrat resursele militare asupra țintelor militare, cum ar fi depozitele de combustibil din apropierea liniilor frontului sau aerodromurile strategice, lăsând aliații săi occidentali să ducă un război economic. Dar sancțiunile au avut doar un impact limitat asupra profiturilor și economiei Rusiei. Acum, Ucraina ia lucrurile în propriile mâini, atacând fizic infrastructura energetică rusă, în loc să se bazeze pe sancțiunile occidentale. Actuala campanie de lovituri cu drone a început în ianuarie, cu atacuri asupra terminalului de combustibil Ust-Luga și a rafinăriei Tuapse.
Prin urmare, până în martie, apărarea antiaeriană rusă a avut ceva timp să se pregătească. Cu toate acestea, amploarea atacurilor recente și carențele apărării aeriene rusești au fost destul de surprinzătoare. Un videoclip arată o dronă care face o întoarcere și se duce spre țintă în plină zi, la sunetul unor focuri de armă defensive continue – și în cele din urmă zadarnice. Totuși, chiar și valul actual de atacuri cu drone va avea un efect limitat asupra industriei și economiei ruse. Atacurile cu drone nu distrug rafinării întregi și, de obicei, nici măcar unități individuale, ci doar le deteriorează, spre deosebire de raidurile aeriene din cel de-al Doilea Război Mondial, efectuate de sute de bombardiere. Rafinăriile Ust-Luga și Ryazan au fost din nou repuse în funcțiune la câteva săptămâni după ce au fost atacate.
Sancțiunile împotriva rafinăriilor rusești creează pierderi financiare companiilor petroliere ruse, dar nu afectează bugetul de stat și au un impact redus asupra veniturilor din exporturile ruse. Nevoile forțelor armate ruse și nevoile primare ale economiei ruse de combustibil pot fi satisfăcute de fabrici care nu sunt la îndemâna dronelor ucrainene”, notează economistul Serghei Vakulenko într-o analiză punctuală, publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
„Atacurile ucrainene cu drone au atins apogeul chiar înainte de alegerile prezidențiale din Rusia” Totuși, punctează economistul, reparațiile sunt costisitoare, „de zeci, dacă nu de sute de ori mai mari decât costul dronelor, chiar și având în vedere rata de succes scăzută a acestora și necesitatea unui atac tip „roi” pentru a crea condițiile necesare unei singure lovituri. Într-un război de uzură, dronele reprezintă o șansă considerabilă.
„Atacurile ucrainene cu drone au atins apogeul chiar înainte de alegerile prezidențiale din Rusia. Cel mai probabil, Ucraina și-a dorit o demonstrație de forță și o valoarea propagandistică indiscutabilă, pentru a știrbi victoria lui Vladimir Putin. De atunci, atacurile au încetinit, dar nu au încetat. Oficialii ucraineni au anunțat, în mod repetat, o extindere majoră a producției de UAV cu rază lungă de acțiune, ceea ce înseamnă că rata atacurilor, în viitor, este posibil să crească.
Dacă amploarea atacurilor cu drone se menține la nivelurile din martie și apărarea antiaeriană a Rusiei nu se îmbunătățește, Ucraina va putea continua să deterioreze rafinăriile rusești mai repede decât pot fi reparate, erodând încet, dar constant capacitatea de rafinare a țării”, explică economistul în analiza sa.
„Capacitatea de rafinare a Rusiei este de 5,5 milioane de barili pe zi” Capacitatea de rafinare a Rusiei este de 5,5 milioane de barili pe zi, în timp ce consumul intern este mai puțin de jumătate din aceasta, continuă Serghei Vakulenko. „Rusia lui Putin produce de două ori mai multă motorină decât are nevoie și este un exportator major de combustibil, în timp ce surplusul de benzină înainte de atacuri era de 20-25 la sută”, mai avertizează acesta.
Recentele atacuri au reușit să elimine aproximativ 15 la sută din producția de benzină, dar aceasta se află încă în intervalul celor din ultimii ani.
„Patruzeci la sută din rafinarea petrolului rusesc nu este la îndemâna noilor arme ale Ucrainei. Chiar dacă Ucraina va reuși să închidă complet fiecare rafinărie aflată la îndemâna sa, va exista suficientă capacitate în Urali și Siberia pentru a satisface nevoile Rusiei de motorină și păcură.
În acest scenariu, va exista o penurie de 20-30% de benzină, care ar putea fi acoperită de importurile din Belarus, aliatul și vecinul Rusiei. Fără aceste importuri, o penurie de această dimensiune ar putea avea un impact asupra consumatorilor privați, dar ar lăsa totuși combustibil mai mult decât suficient pentru industrie, agricultură și forțele armate.
Cel mai recent val de atacuri semnifică o schimbare majoră în războiul modern. Echipamentele de navigație, inclusiv sistemele inerțiale în stare solidă care sunt impermeabile la bruiaj și falsificarea semnalului, sunt acum accesibile și abundente; apariția sistemului de comunicații Starlink a făcut posibilă controlul de la distanță a dronelor de la 1.000 km distanță; iar disponibilitatea imaginilor satelitare permite selectarea țintelor cu o precizie de câțiva metri.
Aceste tactici de război revoluționare sunt desfășurate împotriva unui adversar tradițional cu forțe tradiționale. Teritoriul Rusiei și dimensiunea industriei sale de rafinare o fac rezistentă: poate fi zguduită, dar este greu de răsturnat. Rafinăriile avariate deservesc regiunile înconjurătoare, iar combustibilul de schimb trebuie transportat pe distanțe lungi.
Există două conducte majore de produse care transportă combustibil din Urali și Siberia către Marea Baltică și Marea Neagră, care ameliorează într-o oarecare măsură problema, dar distribuirea combustibilului în jurul Rusiei europene va pune un stres suplimentar asupra căilor ferate deja supraîncărcate ale țării.
„Rusia a trecut la distrugerea metodică a stațiilor termice și hidroelectrice” Rusia, la rândul ei, continuă economistul, „a vizat rafinăriile de petrol și alte infrastructuri energetice ale Ucrainei, inclusiv centralele electrice, încă din prima iarnă a războiului, lăsând milioane de ucraineni fără încălzire la temperaturi de îngheț”.
Imediat după primele atacuri ale dronelor ucrainene, Rusia a folosit două rachete balistice pentru a ataca singura rafinărie ucraineană funcțională din Kremenchug, iar apoi a trecut la distrugerea metodică a stațiilor termice și hidroelectrice.
Atacurile actuale par a fi mai precise decât eforturile anterioare: Rusia trimite roiuri de drone pentru a copleși sistemele de apărare aeriană și apoi livrează lovituri principale cu rachete grele, țintind generatoare și sisteme de control scumpe, voluminoase și greu de înlocuit.
Ambele părți se angajează din ce în ce mai mult în război total, nu doar țintind capacitatea militară actuală sau viitoare, ci și încercând să distrugă cât mai mult posibil din economia inamicului – cheltuind părți substanțiale din potențialul lor militar în acest proces”, încheie economistul Serghei Vakulenko.
Imaginea utilizată în acest articol a fost preluata de pe site-ul Gandul și poate fi vizualizată direct aici.