Ce este cordul atletului
Cordul atletului se caracterizeaza prin modificari structurale si functionale ale inimii care apar in randul persoanelor care se antreneaza pe durate prelungite (de exemplu, 1 ora in majoritatea zilelor) sau frecvent la intensitati mari (sportivii de performanta).
Cum se manifesta
Din punct de vedere simptomatic, modificarile sunt silentioase, insa examenul obiectiv poate releva bradicardie, un suflu sistolic si zgomote cardiace suplimentare. Anomaliile electrocardiografice (ECG) sunt frecvente.
Diagnosticul este clinic sau prin ecocardiografie dar nu este necesar niciun fel de tratament in absenta complicatiilor, intrucat aceste modificari sunt reversibile si inima revine la normal o data cu intreruperea activitatii fizice sustinute.
Antrenamentul fizic intensiv, prelungit ce implica rezistenta si forta provoaca multe adaptari fiziologice. Supraincarcarea de volum si presiune de la nivelul ventriculului stang mareste masa musculara, grosimea peretelui si dimensiunea acestuia.
Volumul vascular si debitul cardiac cresc, contribuind la o frecventa cardiaca in repaus mai scazuta si la un timp mai lung de umplere diastolica. Frecventa cardiaca scazuta rezulta in principal din cresterea tonusului vagal, impreuna cu scaderea activarii simpatice si alti factori non-autonomi care scad activitatea intrinseca a nodului sinusal.
Bradicardia scade necesarul miocardic de oxigen; in acelasi timp, cresterea hemoglobinei totale si a volumului sanguin imbunatateste transportul de oxigen. In ciuda acestor modificari, functia sistolica si functia diastolica raman normale.
Studiile au aratat o prevalenta crescuta a scorului de calciu la nivelul arterelor coronare (scor de calciu mai mare sau egal cu 100) la persoanele care efectueaza activitate fizica intensa comparativ cu cei care efectueaza un nivel mai scazut de activitate fizica. Cu toate acestea, acest lucru nu se traduce printr-un risc mai mare de mortalitate cardiovasculara sau de orice cauza.
Semne si simptome
In absenta complicatiilor, sportivii care au dezvoltat hipertrofia cordului nu prezinta simptome, insa semnele variaza si pot include:
- Bradicardie;
- Soc apexian VS care este deplasat lateral si marit in amplitudine;
- Un suflu sistolic de ejectie pe marginea sternala inferioara stanga;
- Un al treilea zgomot cardiac (S3) datorat umplerii ventriculare diastolice precoce, rapide;
- Un al patrulea zgomot cardiac (S4) ca urmare a umplerii diastolice crescute;
- Pulsurile carotidiene hiperdinamice
Toate aceste semne reflecta modificari cardiace structurale, care se adapteaza la exercitii fizice intense.
Diagnostic
Diagnosticul de hipertrofie a cordului se face in baza unei anamneze, examen clinic si investigatii paraclinice suplimentare. Astfel, evaluarea clinica este deseori urmata de efectuarea unei electrocardiograme, ecocardiografii, RMN cardiac, respectiv teste de stres, insa acestea din urma sunt folosite rareori.
Majoritatea sportivilor nu necesita teste suplimentare, desi ECG este adesea justificat. Daca simptomele sugereaza o o posibila afectiune cardiaca (de exemplu, palpitatii, dureri in piept), se efectueaza ECG, ecocardiografie si test de efort.
Inima atletului este un diagnostic de excludere; trebuie sa fie distinsa de tulburarile care pot determina semne si simptome asemanatoare, dar care pun viata in pericol (de exemplu, cardiomiopatie hipertrofica, cardiomiopatie dilatativa, cardiopatie ischemica, displazie aritmogena a ventriculului drept). Imagistica prin rezonanta magnetica cardiaca poate fi utila atunci cand investigatiile initiale sunt neconcludente.
Prognostic si tratament
Desi modificarile structurale seamana cu cele intalnite in diferite afectiuni cardiovasculare, in general nu sunt evidente complicatii. Cu toate acestea, numeroase studii au descoperit un risc crescut de a dezvolta fibrilatie atriala in cazul sporturilor de anduranta si mixte. In cele mai multe cazuri, modificarile structurale si bradicardia regreseaza odata cu oprirea antrenamentului. In principiu, cordul atletului nu necesita niciun tratament, desi pot fi necesare 3 luni de intrerupere a activitatii fizice pentru a monitoriza regresia dimensiunilor ventriculului stang ca o modalitate de a distinge acest sindrom de cardiomiopatie.
Imaginea utilizată în acest articol a fost preluata de pe site-ul Sfatul Medicului și poate fi vizualizată direct aici.
