Ce este autismul
Autismul este o afectiune cronica si care se manifesta diferit de la o persoana la alta, influentand abilitatile motorii, intelectuale si sociale. Persoanele cu autism pot prezenta tipare distincte de invatare, de comportament, de gandire, de comunicare si de interactiune in comparatie cu cele care nu sufera de aceasta tulburare.
Aspectul de ‘spectru’ al TSA subliniaza diferentele considerabile in ceea ce priveste tipurile de simptome si severitatea acestora la persoanele afectate.
Semne precoce si simptomatologie
Simptomele autismului apar, de obicei, inainte de varsta de trei ani, fiind adesea identificate prin interactiunile sociale, capacitatea de reactie la stimuli si abilitatile de comunicare.
Simptomele de baza includ:
- Comportamente repetitive: Angajarea in actiuni repetitive, cum ar fi baterea mainilor, si manifestarea de suferinta pentru schimbari minore in rutine.
- Provocari sociale: Dificultati in stabilirea contactului vizual, in urmarirea conversatiilor si in intelegerea opiniilor celorlalti.
- Sensibilitati senzoriale: Sensibilitate crescuta sau scazuta la inputuri senzoriale precum gustul, lumina si mirosul, care pot afecta semnificativ functionarea zilnica.
- Interese speciale: Interes intens sau concentrat pentru anumite subiecte, adesea cu excluderea altor activitati.
- Exprimarea emotionala: Probleme in exprimarea verbala a emotiilor sau a nevoilor, alaturi de provocari in angajarea in jocuri de prefacatorie sau interactiuni sociale.
Importanta depistarii timpurii
Identificarea semnelor de autism la inceputul vietii este cruciala, deoarece interventia timpurie poate imbunatati semnificativ rezultatele.
Semnele care pot sugera necesitatea unei evaluari profesionale includ:
- Lipsa zambetului sau a bucuriei expresive pana la sase luni.
- Lipsa balbaitelor sau a gesticularilor, cum ar fi aratatul cu degetul sau salutul cu mana, pana la 12 luni.
- Absenta cuvintelor simple pana la 16 luni si a frazelor de doua cuvinte pana la 24 de luni.
- Orice pierdere a achizitiilor anterioare de vorbire, balbaita sau abilitati sociale la orice varsta.
Diagnostic
Diagnosticul autismului implica observarea comportamentelor si a etapelor de dezvoltare, evaluarile putand include chestionare privind simptomele autismului, monitorizarea dezvoltarii, teste de auz si teste IQ.
Chiar daca autismul poate fi diagnosticat in mod cert inca de la varsta de doi ani, este posibil ca unele persoane sa primeasca un diagnostic mai tarziu in viata, ceea ce subliniaza faptul ca nu este niciodata prea tarziu pentru evaluare si interventie.
Prevalenta
Aparitia tulburarii de spectru autist se intinde pe toate grupurile etnice, rasiale si socio-economice, aratand impactul larg raspandit al acestei conditii.
In mod particular, autismul este diagnosticat la unul din 54 de copii de opt ani, conform datelor oferite de Centrul pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (CDC), accentuand prevalenta sa in societate.
Prevalenta acestei tulburari arata o tendinta de crestere de-a lungul anilor, estimarile sugerand rate de crestere intre 10 si 17% in perioadele recente. In Romania, prevalenta autismului in randul indivizilor tineri este particular de ridicata, studiile indicand rate de pana la 14,3% in randul anumitor grupe de varsta.
Disparitati de gen in autism
O caracteristica notabila a demografiei tulburarilor de spectru autist este prevalenta mai mare in randul baietilor comparativ cu fetele, fiind de patru ori mai frecventa la baieti.
Aceasta diferenta semnificativa intre sexe ridica intrebari legate de factorii care stau la baza acestei situatii, precum factori genetici, diferente in structura creierului si criteriile utilizate pentru diagnosticare.
Diferenta de gen subliniaza necesitatea de cercetare si strategii de sprijin specifice pentru fiecare gen, in scopul de a aborda si sprijini eficient provocarile unice intampinate de baieti si fete cu tulburari de spectru autist.
Reflectie asupra ratelor in crestere
Cresterea ratelor diagnosticelor de autism a generat discutii intre cercetatori, profesionisti din domeniul sanatatii si public, referitoare la factorii care contribuie la aceasta tendinta. O parte din aceasta crestere poate fi atribuita unei mai bune constientizari si criteriilor de diagnosticare, dar necesita de asemenea o intelegere mai profunda a factorilor de mediu, genetici si sociali care pot influenta dezvoltarea tulburarilor de autism.
Cresterea prevalentei subliniaza si mai mult necesitatea de servicii accesibile si cuprinzatoare pentru a sprijini persoanele cu tulburari de spectru autist si familiile acestora, adaptandu-se la cererea in crestere pentru interventii si resurse.
Cauze
Etiologia tulburarii de spectru autist (TSA) este multifatetata, cu un mix de factori genetici si de mediu care joaca un rol fundamental. In ciuda cercetarilor extinse, cauzele exacte ale TSA raman partial intelese, subliniind complexitatea acestei afectiuni de neurodezvoltare.
Influente genetice
Un numar substantial de cercetari indica faptul ca genetica este un factor-cheie in dezvoltarea TSA. Studiile arata ca faptul de a avea un frate sau o sora cu autism creste semnificativ riscul, sugerand o componenta ereditara. Cu toate acestea, este important de retinut ca, desi genetica este o piesa semnificativa a puzzle-ului, ea nu explica pe deplin aparitia TSA. Aproximativ 20% din cazurile de autism pot fi legate direct de cauze genetice, sublinind ca si alti factori contribuie la dezvoltarea afectiunii.
Factori de mediu
Influentele de mediu din timpul dezvoltarii prenatale sunt, de asemenea, considerate semnificative in intelegerea TSA. Factori precum expunerea la anumite medicamente in timpul sarcinii si varsta parintilor in momentul conceptiei au fost asociate cu un risc crescut de TSA. In mod specific, varsta avansata a tatalui si nasterea prematura au fost identificate ca factori de risc, ceea ce indica impactul potential atat al mediului prenatal, cat si al geneticii parintilor asupra probabilitatii de a dezvolta TSA.
Conceptii gresite despre cauze
Este esential sa se risipeasca miturile si conceptiile gresite despre cauzele TSA, in special teoria demitizata care leaga vaccinurile de autism. Cercetarile ample au demonstrat in mod concludent ca vaccinurile nu cauzeaza TSA. Aceasta dezinformare a fost infirmata de numeroase studii, sublinind importanta de a ne baza pe dovezi stiintifice atunci cand discutam despre cauzele autismului.
Nivelurile de functionare
Tulburarea de spectru autist se caracterizeaza printr-o gama larga de simptome si dizabilitati, ceea ce a dus la identificarea a trei niveluri functionale ale autismului. Aceste niveluri ajuta profesionistii si familiile sa inteleaga gravitatea afectiunii si sa adapteze sprijinul si interventiile in consecinta.
Nivelul 1: Functionare inalta
Persoanele diagnosticate cu nivelul 1 de TSA, adesea denumite autism de inalta functionalitate, se confrunta de obicei cu provocari in situatii sociale si pot prezenta comportamente restrictive sau repetitive. In ciuda acestor provocari, acestia au nevoie, in general, de un sprijin minim pentru a se descurca in viata de zi cu zi si pot mentine un grad semnificativ de independenta. Cu toate acestea, s-ar putea sa se lupte cu subtilitatile interactiunii sociale si ale comunicarii, cum ar fi intelegerea limbajului non-literar sau mentinerea prieteniilor.
Nivelul 2: Severitate moderata
Persoanele cu autism de nivelul 2 au nevoie de un sprijin mai substantial. Acestea intampina dificultati sociale mai pronuntate si pot avea dificultati semnificative in comunicarea verbala si nonverbala. Gestionarea comportamentelor repetitive si navigarea in schimbarile de rutina sau de mediu pot fi, de asemenea, o provocare pentru persoanele de la acest nivel. Interventiile de sprijin, inclusiv terapia logopedica si terapiile comportamentale, sunt adesea necesare pentru a le ajuta in functionarea lor zilnica si in interactiunea sociala.
Nivelul 3: Sever
Nivelul 3 TSA se caracterizeaza prin provocari severe care afecteaza in mod semnificativ capacitatea individului de a functiona independent. Persoanele cu acest nivel de autism pot avea abilitati de comunicare verbala foarte limitate, daca au vreuna, si intampina dificultati profunde in interactiunile sociale. Ele prezinta adesea comportamente repetitive si o rezistenta extrema la schimbare, ceea ce poate avea un impact asupra vietii de zi cu zi a lor si a celor care le ingrijesc. Persoanele cu autism de nivel 3 au nevoie, de obicei, de un sprijin extins si continuu in mai multe domenii ale vietii.
Evolutia modului de intelegere a autismului
Manualul de diagnostic si statistic al tulburarilor mentale, editia a cincea (DSM-5), a introdus aceste niveluri de TSA, marcand o schimbare semnificativa fata de editiile anterioare, care clasificau autismul in subtipuri distincte, cum ar fi sindromul Asperger si tulburarea generalizata de dezvoltare nespecificata in alt mod (TPD-NOS).
Aceasta schimbare reflecta intelegerea actuala a autismului ca fiind un spectru de afectiuni cu manifestari variate, mai degraba decat tulburari distincte. Intelegerea nivelurilor functionale ale TSA este cruciala pentru dezvoltarea unor planuri de tratament personalizate care sa raspunda nevoilor specifice ale fiecarui individ.
Diagnosticul si interventia timpurie raman factori-cheie in imbunatatirea rezultatelor, permitandu-le celor cu TSA sa isi atinga potentialul maxim. Pentru parintii, ingrijitorii si persoanele care cauta mai multe informatii despre diagnosticul, nivelurile si sprijinul pentru TSA, o multitudine de resurse sunt disponibile de la organizatii de sanatate de renume si grupuri de sustinere a autismului. Aceste resurse ofera indrumari valoroase pentru a naviga prin provocarile si oportunitatile asociate cu tulburarea de spectru autist.
Tratament si interventii
Tratamentul tulburarii de spectru autist este multifactat, adaptat pentru a satisface nevoile diverse ale indivizilor din intregul spectru. Nu exista o abordare universala; in schimb, tratamentele sunt personalizate pentru a aborda simptome, provocari si puncte forte specifice.
Interventii comportamentale si de dezvoltare
O piatra de temelie a tratamentului pentru TSA este analiza comportamentala aplicata (ABA), o terapie care utilizeaza intarirea pentru a incuraja comportamentele si abilitatile dezirabile. ABA, impreuna cu alte strategii, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala (CBT), tratamentul cu raspuns pivotal si interventia comportamentala intensiva timpurie, se concentreaza pe imbunatatirea abilitatilor sociale, a comunicarii si a invatarii.
Bibliografie
Referinte: aspirecfs.com, cdc.gov, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, crossrivertherapy.com
Imaginea utilizată în acest articol a fost preluata de pe site-ul Sfatul Medicului și poate fi vizualizată direct aici.
