Biologul Venki Ramakrishnan, laureat al Premiului Nobel, discută despre eforturile umane de a înfrunta moartea și de a aspira la o existență nemuritoare. Avansurile tehnologice actuale ne apropie de posibilitatea de a trăi fără a ne teme de sfârșit.
Cel mai în vârstă individ uman cunoscut, Jeanne Calment, a decedat la vârsta de 122 de ani, după o viață în care a fumat timp de 117 ani și a consumat două kilograme de ciocolată săptămânal. Speranța de viață a crescut de la 30 la 70 de ani în ultimii 150 de ani, datorită progreselor precum vaccinurile și antibioticele.
În cartea sa recentă, „De ce murim: noua știință a îmbătrânirii și căutarea nemuririi”, Venki Ramakrishnan explorează dilemele etice și sociale legate de dorința de a trăi pentru totdeauna. El subliniază că îmbătrânirea este un proces constant, începând chiar din stadiul de embrion.
Biologul explică că organismele au mecanisme de reparare a daunelor cauzate de îmbătrânirea ADN-ului și a proteinelor, menționând că durata de viață variază în funcție de specie. Ramakrishnan sugerează că intervențiile biologice ar putea prelungi durata de viață umană, depășind limita de 120 de ani.
În ciuda posibilității de prelungire a vieții, biologul avertizează că riscurile precum demența și cancerul ar persista. El subliniază că accesul la tehnologii anti-îmbătrânire ar fi inițial privilegiul celor bogați, generând inegalități sociale.
În concluzie, Ramakrishnan subliniază că, indiferent de eforturile de prelungire a vieții, acceptarea ciclului natural al existenței este esențială. El ironizează obsesia umană pentru nemurire, sugerând că chiar și la vârsta de 150 de ani, am căuta mereu să trăim și mai mult.
Imaginea utilizată în acest articol a fost preluata de pe site-ul Gandul și poate fi vizualizată direct aici.
